Cum poate diabetul să afecteze creierul și psihicul?

Consecințele pe termen lung ale diabetului zaharat controlat inadecvat sunt multiple și afectează numeroase organe și regiuni ale corpului.

Aceasta include și creierul și psihicul: diabetul poate fi asociat cu stres, depresie, memorie sau tulburări de alimentație.

Stres crescut în diabet

Diabetul înseamnă adesea stres, deoarece solicită zilnic nervii celor afectați. Persoanele cu diabet trebuie să urmeze în mod constant reguli, cum ar fi măsurători regulate ale zahărului din sânge, să acorde atenție la ceea ce mănâncă și să facă suficientă mișcare în viața de zi cu zi. Mulți dintre cei afectați suferă de faptul că boala le determină viața de zi cu zi. La aceasta se adaugă și teama de complicații. Cerințele constante pot deveni o povară emoțională permanentă și astfel pot duce și la stres permanent. Experții vorbesc despre „distresul legat de diabet”.

În cazul unui stres constant, organismul produce și mai mult hormonul cortizol. Cortizolul crește, de asemenea, nivelul zahărului din sânge pentru a oferi organismului mai multă energie rapid atunci când este necesar. În plus, nivelurile ridicate de stres stimulează eliberarea hormonului poftei de mâncare grelină. Acest hormon al poftei de mâncare promovează pofta de dulciuri și alimente bogate în carbohidrați - și astfel probabilitatea unei creșteri suplimentare a nivelului de zahăr din sânge prin aportul crescut de alimente.

O serie de studii au arătat că suferința legată de diabet duce adesea la o scădere a îngrijirii pentru propriul diabet. Mai devreme sau mai târziu acest lucru afectează și succesul tratamentului. Diabetul este neglijat, controlul metabolic se deteriorează, iar riscul de complicații pe termen lung ale bolii crește.

Vestea bună: există o serie de metode și măsuri care pot fi învățate pentru a reduce suferința. Un exemplu este activitatea fizică regulată. Este important să căutați și să acceptați ajutor. Strategiile de coping la stres, de exemplu, pot oferi un bun sprijin în a face față stresului.

Anxietatea și depresia

Preocupările, grijile și temerile legate de diabet pot contribui la supraîncărcarea emoțională. O serie de studii confirmă că persoanele cu diabet zaharat raportează anxietate mai des și prezintă semne de depresie de aproximativ două ori mai des decât persoanele de aceeași vârstă cu un metabolism sănătos. Se estimează că aproape 10 la sută dintre persoanele cu diabet au depresie „adevărată” și aproximativ 25 la sută au o stare de spirit depresivă. În general, femeile cu diabet au mai multe șanse de a dezvolta depresie decât bărbații.

Motivația pentru implementarea propriului tratament pentru diabet scade adesea odată cu stările depresive sau cu depresia. Consecința tratamentului neglijat este o creștere a nivelului de zahăr din sânge. În plus, hormonii de stres din stresul psihologic au și un efect nefavorabil asupra nivelului de zahăr din sânge. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de zahăr din sânge pe termen lung cresc riscul de complicații ale diabetului zaharat în vasele de sânge, inimă, ochi și rinichi. Tratamentul consecvent al depresiei poate îmbunătăți situația metabolică în diabet.

Bine de stiut:

Semnele tipice ale depresiei sunt, de exemplu, persistente

· Trist

· Lipsa de impuls, neliniște interioară

· tulburări de gândire și de concentrare

· sentimente de vinovăție și inferioritate

· Pierderea interesului, apatia

· sentimente de anxietate

· tulburari de somn

· Scăderea apetitului

· Deznădejde profundă, gânduri sinucigașe

Memorie și demență

Există multe cauze posibile pentru creșterea uitării sau dificultăți de concentrare. Nu există întotdeauna o boală gravă în spate. Aproape toată lumea cunoaște situația de a nu-și putea aminti brusc un nume sau de a fi uitat pur și simplu o întâlnire. Cu toate acestea, dacă incidentele de afectare a memoriei se acumulează, poate fi prezent debutul demenței. Abilitatea de a-și aminti și de a-ți aminti este apoi semnificativ afectată, ceea ce este deosebit de vizibil în memoria pe termen scurt. În cazul demenței avansate, pacienții de multe ori nu mai pot spune ce an, ce lună sau ce zi este. Puteți chiar să vă uitați propriul nume sau data nașterii. Schimbările de caracter, stările de confuzie și problemele de orientare sunt, de asemenea, frecvente. Acest lucru poate merge atât de departe încât cei afectați nu își mai pot găsi drumul în propriul lor mediu de viață.

Persoanele cu diabet au mai multe tulburări ale funcțiilor cognitive și sunt mai expuse riscului de demență decât persoanele cu metabolism sănătos. Se știe că persoanele cu diabet au de două ori mai multe șanse de a dezvolta demență în timpul vieții decât persoanele de aceeași vârstă fără diabet. Vestea bună: există o serie de modalități de a reduce riscul de demență – și în special pentru persoanele cu diabet.

Experții presupun că mai multe cauze sunt responsabile pentru riscul crescut de demență în diabet. Pe lângă nivelul scăzut de zahăr din sânge, tensiunea arterială și nivelul lipidelor din sânge, acestea includ și fumatul, lipsa exercițiilor fizice și prezența obezității și a depresiei. Potrivit stării actuale a cunoștințelor, lipsa exercițiilor fizice este unul dintre cei mai importanți factori care provoacă demența ulterioară. Acest lucru se aplică persoanelor cu și fără diabet.

Pe lângă nivelurile crescute de zahăr din sânge, hipoglicemia severă poate promova și dezvoltarea demenței. Datele studiului au arătat că 3 sau mai multe hipoglicemii severe dublează riscul de demență ulterioară.

Tulburări de alimentație în diabet

Diabetul este asociat cu un risc crescut de tulburări de alimentație. Așa-numita tulburare de alimentație excesivă joacă un rol deosebit de important în diabetul de tip 2. Omiterea antidiabeticelor orale este, de asemenea, raportată în mod repetat.

În diabetul de tip 1, se pune accentul omiterea intenționată a dozelor de insulină în scopul scăderii în greutate, așa-numita diabulimie. O altă tulburare de alimentație în care pofta alternează cu vărsături sau cu administrarea de medicamente laxative (bulimia nervoasă) se observă, de asemenea, în primul rând la adolescentele sau femeile tinere cu diabet de tip 1.

Factorii de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație la pacienții cu diabet sunt vârsta mai mică, sexul feminin, greutatea corporală mai mare, nemulțumirea față de imaginea corporală și depresia. Mulți indivizi afectați tind să-și nege sau să minimizeze tulburarea de alimentație.

Este important să acceptăm tulburările de alimentație ca pe o boală. Consecința tulburărilor de alimentație la persoanele cu diabet este un control slab al zahărului din sânge și, prin urmare, un risc mai mare de complicații precum nefropatia, retinopatia sau bolile cardiovasculare. Prin urmare, cu cât se caută mai devreme ajutor profesional pentru o tulburare de alimentație, cu atât este mai bine.

Suport științific: Prof. Dr. Karsten Muessig